americanstaffordshireterrier.MyForum.ro

hurricaneboy · Trimis: 29/02/2008 22:19 Titlul subiectului: Mai pe larg despre pitbull

Cainii din rasa pitbull sunt in general extrem de prietenosi si nu ataca oamenii. Acest fapt este valabil de cele mai multe ori chiar si in cazul cainilor care nu au beneficiat de o socializare corespunzatoare, lucru care nu prea ramane valabil la cainii din alte rase. Cu toate acestea, e bine sa nu va asumati nici un risc. Inca de la o varsta frageda, ar necesită sa incurajati prietenii, strainii si copiii de toate varstele sa se joace cu puiul.Incercati sa-l cresteti astfel incat sa asocieze indiferent ce intalnire cu oamenii ca pe ceva extraordinar de pozitiv. Plimbati-l prin zone foarte aglomerate pentru a-l obisnui si cu prezenta multor oameni. Pana recent, in istoria rasei, agresivitatea fata de oameni a fost tinuta sub control printr-o practica îndeajuns de brutala. Practic, orice caine care incerca sa muste un om era impuscat pe loc, nu capata o a doua sansa.

Tocmai de aceea, la cainii pitbull de rasa pura, mai degraba ai probleme cu ei incercand sa-i convingi sa nu linga orice persoana care le iese in cale.Totusi, ca la toate rasele de caini, se intampla ocazional sa existe si exemplare agresive la om, de cele mai numeroase ori fiind cazul cainilor obtinuti de crescatori nepriceputi (dar nu intotdeauna). Sa detii un astfel de caine este un lucru foarte dificil. Exista cativa factori care cauzeaza agresivitatea cainilor fata de oameni. Uneori, problema vine din comportamentul prea puternic al animalului, lucru care poate fi inlaturat printr-un dresaj corespunzator, daca stapanul reuseste sa se impuna. In absolut orice caz, la primul semn de agresiune de acest gen, este bine sa cautati susținerea unui specialist, eventual al unei persoane familiarizate deja cu rasa. Iar daca problema nu poate fi inlaturata, pentru bine vostru si al vecinilor vostri, nu ezitati sa eutanasiati cainele, daca este absolut necesar. La acesti caini, o problema mult mai mare decat agresiunea fata de oameni este agresiunea fata de semenii lor. Daca doriti sa puteti iesi cu cainele in locuri unde exista si alti caini, trebuie neaparat sa incepeti socializarea inca de la o varsta teribil de frageda
Socializarea cu alti caini este un lucru important pentru orice rasa, dar pentru pitbull este un lucru crucial. Nu toti cainii din aceasta rasa sunt inclinati catre agresivitatea fata de alti caini, dar cei mai multi sunt.Socializarea timpurie nu este o garantie impotriva aparitiei agresivitatii fata de caini, dar, combinata cu un dresaj disciplinar serios, de cele mai multe ori poate suprima tendinta nativa a cainelui de a lupta cu alti caini. Amintim ca socializarea cu alti caini trebuie inceputa de cand ati luat puiul.Incercati sa gasiti alti pui si caini adulti care sa nu fie agresivi si mergeti cu puiul sa se joace cu acestia, daca se poate in fiecare zi. Ca si oamenii, cainii sunt fiinte sociale. Sunt mai fericiti in compania semenilor lor. Si totusi, joaca cu ceilalti nu este in acest caz ceva cu care cainele se naste, ci se invata din experienta.Ar trebui sa tineti totdeauna sub supraveghere puiul, cand se joaca. Joaca consta in doua activitati primare: imitarea luptei si imitarea comportamentului din timpul vanatorii. Pentru cineva care si-a luat caine pentru prima data, astfel de jocuri pot parea mai serioase decat sunt in realitate. Cainii se joaca destul de dur, se latra, se maraie, se musca. Uitati-va insa daca participantii la joaca schimba intre ei pozitiile, fiind pe rand cand dominanti, cand supusi. Acest lucru este un indicator sigur ca cei doi caini nu se vor lua la bataie, ci accepta regulile jocului.

O problema comuna la pitbulli este ca se joaca prea dur, nestiind nici ei acest lucru. Adesea isi sperie partenerii de joaca fara sa vrea. E ideal sa alegeti ca parteneri de joaca pentru pui caini cu temperament linistit, de talie mare. Daca puiul devine prea dur cu soțul de joaca, certati-l si corectati-l, nemailasandu-l sa se joace. Amintiti-va ca un pui nu e un monstru, nu are cum sa-si raneasca serios partenerul de joaca.Perioada cruciala pentru socializare este aceea intre 8 si 16 saptamani. Daca asteptati pana atinge varsta de 6 luni inainte sa expuneti puiul intimității cu alti caini, s-ar putea sa fie prea tarziu pentru el si sa va treziti cu un caine pe care nu-l veti putea niciodata lasa fara lesa in parc. Socializarea nu poate intotdeauna sa previna agresivitatea unui pitbull fata de alti caini, dar daca nu il socializati, in mod sigur va veti lovi de aceasta problema.

In timpul procesului de socializare nu lasati niciodata cainele sa puna in pericol viata altui caine. Nu uitati ca adesea chiar si acei pitbulli foarte bine socializati tind sa devina agresivi fata de alti caini, de obicei intre varstele de 1 an si jumate si 3 ani.Pentru a fi sigur ca nu se intampla nimic grav, orice proprietar de APBT ar trebui sa poarte asupra sa o "pana", sau breaking stick, pe care sa stie sa o foloseasca cum trebuie. De asemenea, odata ce va luati un pitbull, este bine de stiut ca exista probabilitatea ca acel caine sa trebuiasca tinut izolat de alti caini, oricat de vigilent l-ati socializa.

Acesta este unul dintre inconvenientele detinerii unui caine din aceasta rasa.Ca si socializarea, este bine sa incepeti de nespus de devreme un dresaj disciplinar. Este esential sa aveti cainele, cand va ajunge adult, sub control total. Impotriva credintei populare, dresajul nu va transforma cu nimic spiritul temerar al cainelui. Ca la orice alta rasa, un caine pitbull care nu este dresat si este lasat sa faca perfect ce vrea, va deveni nelinistit si confuz, pentru ca nu isi va cunoaste locul in haita, nestiind cine este seful (asta pentru ca orice caine asociaza familia in care traieste cu haita). Din acest motiv, si nu pentru ca le-ar fi foame, sunt nefericiti lupii singuratici si cainii pierduti. Din acest punct de vedere un APBT nu este diferit de un lup sau oricare alt caine.Unul dintre miturile care au facut mult rau acestei rase este ca pitbullii necesita un alt fel de antrenament: "singura modalitate de a face un astfel de caine sa te asculte e sa-l bati cat poti de tare". Aceasta este o mare greseala, tocmai pentru ca orice pitbull, chiar si cel mai agresiv fata de alti caini, este un animal foarte sensibil. Un astfel de tratament nu duce decat la mai rau. Acesti caini iubesc alintarile si mangaierile si mai degraba asa veti obtine de la ei orice doriti.
La un ocazie dat, cand puiul va creste, va trebui sa-i alegeti o zgarda, eventual o zgarda de forta. Nu uitati ca acesti caini sunt cei mai insensibili la durere din cati exista, asa ca o zgarda normala s-ar putea dovedi insuficienta atunci cand veti dori sa-l corectati cu smucituri de lesa. Nu este insa recomandabil sa alegeti o zgarda strangulanta, pentru ca aceasta ar putea rani traheea cainelui, el nerealizand ca isi face rau.
Odata ce cainele este socializat si dresat asa cum trebuie nu exista nici o limita pentru el. Un pitbull poate face orice lucru pe care il poate face oricare alt caine, indiferent de rasa. Pitbullul este un caine foarte versatil si un atlet neobosit. In SUA cumplit de multe exemplare au castigat concursuri de dresaj, agility, urma, samd. Multi sunt deosebit de buni caini de vanatoare, pentru vanatul mare. Fiind crescuti pentru efort sustinut pot alerga ore in sir, asa ca sunt companioni excelenti pentru ființele pasionate de drumetii pe munte sau plimbari lungi cu bicicleta. Multi pot sari nemaivăzut de sus.
Unii se urca chiar in copaci. Una dintre competitiile special gândite pentru aceasta rasa (in SUA doar) sunt cele de tractiune (weight pulling), organizate de ADBA (American Dog Breeders Association).Cainii pitbull nu numai ca iubesc efortul fizic, dar au necesitate de el. Un pitbull obosit este un pitbull fericit. Daca nu aveti timp sa-l scoateti in mod regulat, ar fi bine sa va luati alta rasa. Spatiul nu este o problema, nu aveti neaparata trebuință de o curte mare pentru a-l misca. Un instrument foarte popular care poate dărui exercitiul necesar unui pitbull este banda rulanta, care nu ocupa prea mult loc si pe care un caine poate alerga o ora pe zi, pentru a fi tot timpul in forma.Un alt astfel de dispozitiv este spring pole-ul, o piele de animal legata de o funie agata de creanga unui copac. Cu asa ceva unii caini se pot juca ore intregi.

Aveti mare grija sa nu va antrenati cainii cand sunt prea tineri si oasele inca mai cresc. Puii ar trebui lasati sa stabileasca ei nivelul de stres fizic cu care se simt confortabil. Iar utilizarea intensa a unei bande rulante ar trebui sa inceapa abia dupa un an si jumatate sau chiar mai tarziu.Cand doi caini se iau la bataie, cei mai multi oameni incep sa-i bata incercand sa-i determine sa se desparta. Altii toarna apa pe ei sau folosesc alt fel de metode. Nici una dintre acestea nu functioneaza in cazul unui pitbull. Cea mai buna si mai umana metoda de a desparti un pitbull este sa-i desfaci falcile cu un breaking stick (pana).
O astfel de unealta poate fi confectionata foarte usor dintr-un lemn tare sau alt material cu proprietati similare. Ar trebui sa aiba intre 5 si 10 cm latime si unul sau doi cm grosime si marginile rotunjite, pentru a nu rani babinele cainelui.Daca doi pitbulli se iau la bataie, e nevoie de doi oameni pentru a-i desparti. Fiecare dintre cei doi vor prinde cate un caine de dermă de pe ceafa (nu de zgarda, pentru ca ar sufoca cainele). Cainii nu vor vrea sa se lase despartiti si vor strange priza si mai tare. Folositi asadar pana, la nivelul maselelor, si lucrati cu ea ca si cum ar fi o parghie, dar rotind-o usor de jos in sus, pana cand cainele isi desface maxilarele.
Daca unul dintre caini va fi desfacut inaintea celuilalt, este important sa-i tineti in gura pana, pentru a-l impiedica sa prinda din nou. Nu va faceti griji ca ati putea fi muscati, acest lucru nu se poate intampla daca acel caine este pitbull. Daca pitbullul dvs. s-a luat la bataie cu un caine dintr-o alta rasa, aveti grija sa nu intrati in raza lui de actiune, pentru ca este foarte posibil sa fiti muscat, alti caini nefiind atat de stabili emotional in astfel de situatii.
Prin urmare, incercati sa aveti intotdeauna in buzunar o pana cand iesiti cu cainele la plimbare; nu se stie niciodata cand se intampla un accident.
Acum, vreau sa fac un comentariu legat de mecanica modului in care lupta cainii. Absolut toti isi folosesc trenul posterior. Daca reusiti sa-i blocati picioarele din spate si zona renala, 75% din lupta s-a terminat. Imediat ce veti atașează spatele cainelui intre picioare o sa vedeti ca se potoleste instantaneu, parca ingheata. Apoi este foarte simplu sa-l apucati de pielea de pe ceafa si sa folositi pana.
Mi s-a intamplat de multe ori sa am accidente cu cainii mei si sa fiu nevoit sa-i despart cu o pana. Niciodata nu am fost muscat. Dar am fost muscat de cainii de alte rase, din cauza modului in care lupta.

Asa ca nu uitati sa tineti bine de pielea de pe ceafa ca sa va puteti retrage odata cu tot cu caine, dupa ce i-ati despartit. Cu aceasta metoda dureaza exact 5 secunde sa separi doi caini care s-au luat la bataie in mod accidental. Este foarte simplu, fara bataie de cap, fara strigate, lovituri si galeti de apa care oricum nu folosesc la nimic.
Asadar, data viitoare cand va jucati cu cainele, uitati-va la dentitia lui. O sa vedeti un spatiu lipsit de dinti, inainte de masele. Acolo este locul unde va trebui sa introduceti capatul penei, daca va fi vreodata necesar. Puteti chiar sa experimentati asta, punandu-l sa prinda o carpa si despartindu-i apoi falcile cu pana. Astfel, data viitoare cand veti fi confruntati cu un accident, veti sti cum sa procedati fara sa mai pierdeti timpul.

Tradus de Eugen
_________________
Mai pe larg despre pitbull Mai pe larg despre pitbull

Mai pe larg despre pitbull Mai pe larg despre pitbull

hurricaneboy · Trimis: 29/02/2008 22:27 Titlul subiectului:

GAMENESS

Vom folosi acest termen pentru a defini o trasatura a comportamentului care este specifica acestei rase, si anume dorinta cainelui de a intreprinde indiferent ce fel de actiune dificila pana la capat, indiferent de consecinte, chiar daca aceasta ar insemna si moartea lui.
Gameness-ul pentru pit-bulli este o virtute, asa cum la oameni este curajul neinfricat. Acesta inseamna dorinta si hotararea de a rezolva orice situatie, fara teama. Acest spirit a fost selectionat la pit-bulli de-a lungul numeroaselor generatii. Este ceea ce determina un pit-bull sa lupte timp de doua, trei ore, in ciuda oaselor rupte, a muschilor sfasiati, a pierderii de sange, deshidratarii si epuizarii.
Acest spirit se defineste prin sintagma "POT SA REUSESC" vizavi de orice provocare, fie ca este vorba de competitii de agilitate, de a se urca in copaci sau a-si proteja familia de atacatori.

Este foarte adevarat ceea ce spun si puteti verifica privind fotografiile lui Richard Stratton, unde un pit-bull se urca intr-un copac la o inaltime de 15 picioare doar pentru a se odihni).
In general, un caine game este stabil emotional, cooperant si, in special, foarte iubitor cu copiii. Exista foarte multi caini agresivi care nu sunt game, si exista caini game care nu sunt agresivi fata de alti caini. Agresivitatea determina cainele sa initieze o lupta, dar aceasta stare nu-l va alimenta decat in primele minute. Gameness-ul, pe de alta parte, nu va face cainele sa fie incantat de lupta; dar, daca nu are de ales si trebuie sa se bata , fiti sigur ca o va face pana castiga sau moare, continuand atat timp cat este necesar.
Gameness-ul este o trăsătură intrinseca la pit-bulli. Nu exista nici o modalitate de a depista daca un caine este game sau nu. Singurul test, care timp de generatii a fost singurul criteriu de a face selectia cainilor in scopul perpetuarii rasei, este acela de a testa cainele in lupta cu un caine care si-a dovedit deja propriul gameness.

Cainii care sunt instabili emotional sau care se tem de oameni, in general, nu sunt game. Daca vreti sa va luati un caine dragut, atunci mai bine v-ati lua un caine selectionat sa fie game. In acesti caini gasiti adevaratele calitati ale acestei rase. Intebarile voastre vizavi de gameness sunt foarte bune si as vrea sa va dau raspunsurile corespunzatoare.
Daca, intr-adevar, singura cale de a testa gameness-ul cainelui este de a-l pune in meci si a-l lasa sa lupte pana aproximativ de moarte, pana unde se poate merge in acest meci ?
Multi proprietari de pit-bulli nu obisnuiesc sa-si puna cainii sa se lupte, in schimb le place sa stie daca ei sunt game. Sunt foarte incantat sa stiu ca orice exemplar de pit, chiar unul mediocru in raport cu alti pit-bulli game, este oricum mult mai curajos si hotarat sa reuseasca in absolut orice confruntare mai mult decat oricare alt exemplar din alta rasa. Astfel, fara a incerca macar sa-ti testezi cainele, poti fi sigur de gamenessul cainelui plecand de la simplul fapt ca este pit-bull. Bineinteles ca nu toti pitbullii sunt la fel de game. S-a demonstrat ca exista o ordine a gradului de gameness la pit-bulli.
Daca ati realiza un grafic, ati obtine o curba clasica in forma de clopot, cu teribil de multi caini care sunt game, multi carora le este frica de propria lor umbra si extraordinar de multi care se afla undeva la mijlocul celor doua extreme. Daca ati compara graficul acestei rase cu altul, al oricarei alte rase, ati observa ca exista un salt mic intre curba pitbullilor si cea a celorlalte rase. A doua intrebare este cu privire la urmatoarea tema: cum ne putem testa cainii daca sunt game fara a-i pune in ring ?
Toti proprietarii de caini cred ca exista ceva unic si superlativ la rasa cainelui sau. Gameness-ul este pentru mine, un inrait al acestei rase, cel mai special lucru pe care il gasesti la acesti caini. De fapt, lasati-ma sa corectez. Ceea ce iubesc cel mai tare la acesti caini este modul in care stiu sa fie dragastosi si prietenosi cu toata lumea. Cateaua mea reuseste sa faca pe toata societatea sa rada cu mania ei pentru pupaturi, de aceea sunt fericit sa o iau cu mine oriunde. Aceasta caracteristică nu e neaparat straina de gameness.
Asa cum spuneam mai inainte, gameness-ul la pitbull merge mana in mana cu iubirea pentru oameni, cu entuziasmul depus in orice fel de activitate. Tin sa mentionez aici ca nu imi pasa cat de game este cainele meu, comparabil cu alte exemplare din rasa ei. Nu cred sa fie cine stie ce, dat fiind faptul ca parintii ei au fost folositi la weight pulling, si nu la lupte, si ar necesită sa mergi deosebit de departe in pedigree ca sa mai gasesti vreun stramos care a fost testat pentru gameness.
Dar va pot spune cu mana pe inima, si asta va pot confirma si multi alti proprietari de caini din Hyde Park, ca este cea mai jucausa femela care poate fi vazuta in zona. Pur si necomplicat da pe dinafara de fericire, sare in toate directiile de plăcere de fiecare data cand un trecator o vede si-i zambeste. E important sa nu uitam paradoxul: ea este asa cum este, tocmai multumita selectiei pe care au facut-o crescatorii de caini de lupta.

Pana acum 15 ani, nu erau decat cativa crescatori care se ocupau intensiv de selectia acestei rase si cred ca toti isi testau cainii pentru a decide care dintre ei urma sa aiba dreptul la reproducere. La acea vreme nu se auzea de pitbulli care atacau copiii prin parcuri. Abia dupa 1980, cand rasa a devenit dintr-o data populara, cand o multime de necunoscatori si-au luat astfel de caini si s-au apucat sa-i inmulteasca la voia intamplarii, au aparut si accidentele. Cainii care au fost autorii unor astfel de atacuri nu au fost caini de lupta, ci întocmai contrariul.
Criteriile crescatorilor de pe vremuri au disparut complet odata cu bunul simt, si selectia nu s-a mai facut dupa gameness, ci dupa agresivitate, ceea ce nu e deloc acelasi lucru. Multi dintre proprietarii de pitbull nu intelegeau, si nu inteleg nici acum, faptul ca un campion nu se poate face, ci se naste asa. Nu orice caine este un caine de lupta. Si totusi ei au incercat sa-i determine sa lupte, punandu-i fata in fata cu alti caini, intaratandu-i si facand tot felul de astfel de lucruri nepermise.
Chiar acum catva timp am citit o astfel de stire despre un pusti de 19 ani din Philadelphia care isi tinea pitbull-ul la intuneric, intr-o boxa murdara si rece. Singurul atingere al acestui caine cu mulțimea era cand ticalosul de stapan ii arunca hrana: pisici si caini vii furati de prin curtile vecinilor! In momentul arestarii, a declarat politiei ca il antrena pentru a deveni un bun luptator. Astfel de oameni, si nu crescatorii din alte vremuri, sunt cauza degenerarii rasei. Astfel de pusti sunt si cei care apar in mass-media, mandri nevoie mare sa expuna ochilor celor neavizati ce inseamna un caine de lupta.

In mainile unui nepriceput, acesti caini blanzi si iubitori (calitati atat de cautate de crescatorii din vechime) devin niste instrumente criminale. "Pitbull de vanzare. Cap mare, oase groase, excelent caine de atac - 250$". Astfel de anunturi vezi peste tot in ziua de azi. Din punctul de vedere al crescatorilor adevarati, lipsa completa a agresivitatii fata de oameni era o trasatura indispensabila pentru un caine de lupta, din motive de siguranta personala; altfel cum ar fi putut fi despartiti in timpul luptei ? Cainii lor nu s-ar fi gandit niciodata sa muste o mana, nici macar in stimularea din timpul luptei.
Un pitbull de rasa pura este atat de stabil emotional incat chiar si atunci cand este ranit grav intr-un accident si sufera cumplit, nu il va musca pe stapanul care incearca sa-l ridice, spre deosebire de oricare alt caine, din orice alta rasa. Pitbullii de rasa pura sunt ca si labradorii, nu incearca niciodata sa-si domine stapanii si nu vor face nimic cand tu nu esti atent, pentru a castiga o pozitie superioara in haita. De asemenea, este extrem de greu sa gasesti un pitbull care sa maraie cand ii iei farfuria de mancare de sub nas sau ii iei un os din gura. Va puteti imagina un labrador care ar marai in timp ce stapanul vrea sa-i ia rata abia aportata din gura? Asa si cu pitbullul, a fost crescut sa nu muste niciodata omul si selectionat ca atare de generatii intregi. Pur si simplu nimeni nu ar fi avut curajul sa intre impreuna cu un pitbull agresiv in ring, pentru a fi handler sau arbitru, asa ca astfel de caini erau complet inutili. Rezultatul inlaturarii lor din procesul de selectie se vede clar la 99% dintre cainii pitbull de rasa.
O alta trasatura extraordinara a acestor caini este ca au capacitatea sa analizeze o situatie dificila si sa decida daca este sau nu cazul sa se agite. Sa va povestesc o intamplare cu cainele meu Ruby, care ilustreaza perfect acest lucru. Vara trecuta, sotia mea era impreuna cu ea in curtea din spatele blocului de locuinte, cand a aparut un pusti de 6 ani invartind de zor deasupra capului o sabie de plastic. Probabil se juca de-a testoasele Ninja. Inainte ca sotia mea sa poata reactiona, pustiul a venit catre Ruby si a lovit-o in cap cu sabia lui. Ruby a raspuns, insa, ca de obicei, dand din coada. Si-a dat seama fără întârziere ca era o joaca, asa ca n-a facut decat sa-i sara pustiului pe umeri si sa-l linga pe fata.
Un eveniment similar s-a intamplat si vara asta, cand impreuna cu sotia mea si cu Ruby am fost sa vizitam niste rude din Portland. Printre astea era si un pusti de 8 ani, pe numele sau Ben, care suferea de o boala nervoasa. E un pusti frumos, dar complet scapat de sub control. El si cu Ruby s-au indragostit de la întâia vedere, dar noi am stat tot timpul cu ochii pe ei cand se jucau. Nu pentru ca nu aveam incredere in Ruby, ci in Ben. Ei bine, intr-o zi cand se jucau in gradina, l-am vazut pe Ben lovind cainele repetat in fata. Am strigat la el si s-a oprit. Chestia incredibila este ca Ruby era atat de fericita ca si cum faptul ca pustiul o lovea din toate puterile era cel mai intrigant joc din lume. Nimic din ce i-ar fi putut face Ben nu ar fi suparat-o catusi de putin.Mai mult, cand tatal lui Ben l-a trimis in camera lui ca sa-l pedepseasca, Ruby a stat tot timpul in pragul usii asteptandu-l sa iasa. Bine ca pustiul se jucase cu un pitbull, si nu cu un cocker spaniel, altfel ar fi putut fi muscat.

Ruby a marait serios o singura data in viata ei si asta intr-un context cand trebuia sa faca acest lucru. Noi locuim in partea de sud a orasului Chicago si zona nu e tocmai linistita. Din 9 apartamente, 5 au fost jefuite in ultimii 2 ani. Ei bine, intr-o seara sotia mea a scos-o pe Ruby si de nicaieri a aparut un tip dubios, beat sau drogat, care facea gesturi de boxeur. Cand a vazut-o pe sotia mea, a traversat strada catre ea. Ruby nu prea l-a placut de cum l-a vazut. S-a zburlit toata, a inceput sa tremure si cand tipul a ajuns la cativa metri de ea si sotia mea a inceput sa maraie urat, asa cum numai pitbullii pot face. Tipul s-a speriat si a fugit. Am fost placut surprinsi sa aflam ca Ruby are in ea si o latura protectiva, intotdeauna am crezut ca era prea clovn si avea prea multa incredere in oameni ca sa fie capabila sa actioneze in acest fel.
Intorcandu-ne la gameness, se pare ca aceasta trasatura este cea care face ca aceasta rasa sa fie atat de versatila si sa exceleze in toate activitatile, reusind sa indure durere si oboseala ca nici un alt caine din alta rasa. Din pacate, nici un fel de activitate nu poate testa gameness-ul unui caine. Vanatoarea de porci mistreti cu pitbull (practica comuna in SUA), in ciuda riscului imens pe care si-l asuma cainele, nu testeaza deloc limitele gameness-ului. Lupta dintre porc si caine este rapida si intensa, dar nespus de scurta, comparata cu o lupta dintre doi APBT. La vanatoare, viteza de reactie, agilitatea, forța si forta muscaturii sunt mai importante decat gameness-ul. Cainele fie va opri cumva mistretul, fie va fi omorat inainte de a avea timp sa-si arate gameness-ul. Mai exista alte rase de caini, ca de pildă american bulldogee sau dogul argentinian, care pot face fata la fel de bine unui porc mistret. Dar ei nu au ceea ce se numeste gameness.

Nici un fel de activitate, nici concursurile de agility, urcatul in copac sau alergatul pe banda rulanta nu pot testa limitele de anduranta ale cainelui, ca sa reliefeze gameness-ul. Gameness-ul este acea atitudine bucuroasa de a infrunta orice fel de situatie, dar, este, in acelasi timp, si acea incapatanare de a refuza sa simta tipetele sistemului nervos si sa fuga din situatia care-i cauzeaza atata durere. Nici una dintre activitatile sus-mentionate nu poate testa deci gameness-ul.
Din pacate, singura in stare sa faca acest lucru este lupta propriu-zisa dintre doi caini de rasa. Eu personal nu agreez ideea luptelor de caini, in special cand sunt bani la mijloc si valoarea acestora ajunge sa depaseasca importanta vietii cainelui. Daca as cunoaste alta metoda de a releva gameness-ul, sa spunem un test DNA, as promova destul de fericit aceasta metoda chiar acum. Dar testele genetice mai au mult de evoluat pana cand vor ajunge sa ne ofere asa ceva. Si cum consider ca e mai important sa se investeasca in cercetarea altor aspecte cu mult mai importante decat gameness-ul cainilor, ma resemnez cu postura ipocrita de a celebra un caine a carui virtute este posibila multumita viciului uman. Asa sa fie. Totusi, prefer cainii game celorlalti.
La inceputul acestei povestiri am declarat ca nu sunt interesat sa aflu cat de game este cainele meu. De ce, ati putea intreba. De ce ar fi cineva interesat de acest lucru? In mod sigur, crescatorii sunt interesati, eu imi încuviințează sa nu fiu pentru ca nu traiesc din caini. Cei care selectioneaza caini de rasa ar trebui sa fie, pentru ca gameness-ul se va pierde incet-incet, asa cum s-a intamplat la AmStaff si la Staffordshire Bull Terrier. Mai mult, s-ar putea sa dispara odata cu gameness-ul si atitudinea acestor caini fata de oameni. Asa ca orice crescator va trebui sa-si selectioneze prudent cainii care vor deveni reproducatori.
Aceasta trasatura unica rasei a fost foarte greu de fixat, a durat aproape un secol si sute de mii de imperecheri selective pentru a produce pitbull-ul pe care il cunoastem azi. Si, desi a fost atat de greu obtinut, gameness-ul poate fi pierdut, cateodata chiar si de cainii unor buni crescatori. Daca imperechezi doi caini campioni, vei fi norocos daca doar unul sau doi dintre pui au aceeasi calitate ca si parintii. Prin traditie, munca crescatorilor a fost sa identifice acei caini si sa-i foloseasca in continuare in programul lor de selectie. Cateodata, insa, se intampla ca doi caini excelenti sa nu produca nici un pui care sa-i egaleze.
Asadar, prezenta gameness-ului nu are nimic de-a face cu luptele de caini. A pune un caine sa lupte nu ii va imbunatati cu nimic genele cu care s-a nascut. Dar daca ai fi un crescator interesat in pastrarea genelor dintr-o linie...ei bine, atunci e alta poveste.
Totusi, competitiile de weight pulling (tractiune) au evoluat intr-un sport exatraordinar, permitand oamenilor sa-si testeze cainii fara sa intre in ilegalitate. Si eu cred ca un caine care nu vrea sa traga nu merita sa poarte numele de pitbull.
Poate ca acesti caini nu sunt la fel de bune animale de tractiune pe cat vrem sa credem, dar trebuie macar sa incerce sa faca imposibilul. Chiar daca nu au fost selectionati pentru acest scop, nu cred ca exista alta rasa de caini care sa traga la fel de tare ca acesti caini, daca luam in considerare greutatea. Am vazut caini pitbull tractand greutati de 172 de ori mai mari decat a lor.

Nu trebuie dacat sa iesiti cu unul in lesa o singura data si o sa va dati seama imediat ce forta extraordinara e in ei. Singura exceptie sunt acei pitbulli timizi, care nu sunt interesati in aceasta activitate pentru ca se sperie.
Acum in Africa de Sud exista crescatori de pitbulli care selectioneaza dupa acest criteriu; sunt mai mari, cu capete mai patratoase si piept lat. Poate ca cine stie... asta e viitorul pentru rasa si vor ajunge sa fie crescuti numai pentru weight pulling prin selectionari pe acest criteriu. Si totusi eu cred ca ei ar trebui sa fie obtinuti ca si pana acum, selectionati dupa gameness, asa cum trebuie sa fie. Obtinuti astfel, daca va fi trebuință sa traga, vor face si asta, si orice altceva.
_________________
Mai pe larg despre pitbull Mai pe larg despre pitbull