americanstaffordshireterrier.MyForum.ro

SpiritStaff · Junior Data inscrierii: 10/Dec/2008 Mesaje: 166

am deschis acest topic pt a putea lua masuri(prezentarea la vet) in timp util in caz de inbolnavire a companionilor nostri.pe un incepator ca mine l-ar ajuta mult.desigur chestiile astea se gasesc pe net dar cred ca e mai simplu sa fie toate adunate intr-un singur loc.
incep eu

PARVOVIROZA CANINĂ
Parvoviroza canină sau gastroenterita hemoragică este o boală infectocontagioasă a canidelor care se caracterizează prin sindrom gastrointestinal şi mortalitate, în special la căţeii tineri.
Prima descriere a bolii a fost făcută în anul 1977 în SUA sub numele de „boala de Texas” iar în România în anul 1979 (Macarie şi col.). Ulterior anul 1977 când au apărut primele manifestări clinice, parvoviroza s-a extins rapid pe tot globul fiind considerată ca o boală foarte păgubitoare prin afecţiunile miocardice şi gastrointestinale care determină pierderi mari prin mortalitate.
ETIOLOGIE
Boala este fabricată de un Parvovirus din familia Parvoviridae, un virus ADN, care este cel mai mic virus patogen. Dimensiunile acestuia sunt mai reduse decât cele ale virusului febrei aftoase, care este un virus ARN-Picorna.
Parvovirusul canin a fost evidenţiat de Binn în anul 1970, în populaţii de câini militari clinic sănătoşi, la care s-au decelat şi anticorpi specifici. Virusul este hemaglutinant pentru hematii provenite de la diferite specii de animale. În prezent sunt descrise două serotipuri de virus: CPV-1 care este cel identificat în 1970, nepatogen şi CPV -2 patogen, cu două subtipuri CPV -2a şi CPV -2b. Serotipul CPV -2 este dferit antigenic de CPV -1, dar este înrudit cu virusul panleucopeniei infecţioase feline şi cu virusul enteritei vizonului. Parvovirusul este extrem infecţios. Pentru creșterea procesului infecţios sunt suficiente 100 doze infectante culturi celulare iar prin fecale se elimină 10 bilioane pe 1 g.
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
Receptivitate. La infecţia cu parvovirusul canin sunt receptive canidele la orice vârstă dar cei mai sensibili sunt căţeii de la 6 săptămâni şi până la 6 luni.
Sursele de infecţie principale sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină virusul prin fecale şi vomismente. Rolul câinilor purtători ca sursă primară nu este pe perfect elucidat. Se pare că pot avea loc eliminări periodice.
Infecţia se face pe cale digestivă şi mai puţin pe cale nazală. În cazul prezenţei la femelele gestante, virusul trece bariera placentară şi va determina infectarea fătului. Parvovirusul canin, ca şi celelalte parvovirusuri, este foarte rezistent la condiţiile de mediu. După eliminarea de înspre animalele bolnave, rezistă în mediu extern cel puţin 5-6 luni. Din acest motiv, virusul poate contamina obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, fiind transmis uşor la distanţe mari iar între focare aparent să nu fie nici o legătură. Boala are caracter enzootic, fiind afectaţi în distinct căţeii care după vârsta de 6-10 săptămâni, prin pierderea progresivă a anticorpilor maternali, devin foarte receptivi.
PATOGENEZĂ
În iniţierea unui proces infecţios, virusul are necesitate de ţesut cu activitate mitotică ridicată. Activitatea mitotică este corelată cu vârsta şi tipul de ţesut şi se modifică odată cu expansiunea somatică.
În perioada prenatală şi până spre vârsta de 4 săptămâni, cea mai ridicată activitate mitotică se găseşte în miocard, alură care facilitează multiplicarea virusului în cord , determinând miocardita. După vârsta de circa 4 săptămâni se încheie procesul de multiplicare a celulelor musculare cardiace şi implicit a activităţii mitotice. Însă pe urmă vârsta de 4 săptămâni, activitate mitotică puternică are loc la nivelul intestinului pentru multiplicarea celulelor epiteliale intestinale. Dacă în acest moment virusul pătrunde în organism, căţeii fac forma enterică a parvovirozei. De asemenea, ţesuturile limfoide şi măduva osoasă, care sunt într-un proces intens de mitoză în perioada de sugar şi în faza de tineret, pot influenţa multiplicarea rapidă a virusului, agravând tabloul clinic şi morfopatologic. Aceste aspecte patogenetice explică faptul că animalele bolnave fac o singură siluetă de boală: miocardică sau enterică.
TABLOUL CLINIC
Incubaţia în parvoviroza canină este de 7-14 zile. Chiar de forma de boală, evoluţia
poate fi supraacută, acută, subacută şi cronică.
Forma enterică. Cea mai frecventă variantă de boală este cea enterică. Căţeii sunt trişti, abătuţi, prezintă vomă, inapetenţă, depresie, enoftalmie, iar după 12-24 ore de la apariţia semnelor clinice, apare diareea. Materiile fecale sunt gleroase, apoase, ca un terci, cu mireasmă pătrunzător, eventual dulceag, apoi devin muco-sangvinolente
Animalele bolnave cu forme mai lente sunt deshidratate şi conține sete exagerată iar către exitus voma este incoercibilă. Temperatura se menţine naturală sau variază în limite apropiate de normal. În faza de debut a bolii leucocitele scad extrem de mult (100 leucocite/mm3) constatându-se o leucopenie severă, apoi progresiv formula leucocitară şi numărul de leucocite se normalizează.
Forma miocardică. Evoluţia parvovirozei în forma miocardică este mult mai rară. Este aproape exclusivă la căţeii în primele 4-8 săptămâni de viaţă. Căţeii bolnavi mor rapid, în câteva minute prin colaps şi dispnee gravă (70 % din cazuri). Mai târziu vârsta de 8 săptămâni, se constată dispnee, apatie, slăbire, paloarea sau cianoza mucoaselor, tulburări hepatice, decubit prelungit, tahicardie, aritmie, puls slab.
Femelele gestante pot prezenta la fătare fetuşi mumifiaţi (fig. 17) sau pot făta căţei neviabili, care mor grabnic după fătare.
TABLOUL MORFOPATOLOGIC
Prin examenul necropsic în forma enterică se constată enterită sau gastroenterită hemoragică difuză, limfonodulii mezenterici măriţi, edemaţiaţi sau hemoragici, plăcile Peyer necrozate sau hemoragice, splenită hiperplastică şi hemoragii pe splină.
În forma miocardică, cordul este dilatat, în aparte pe componentă dreaptă, miocardul este dungat şi palid, în trahee se găseşte un lichid spumos, pulmonul este edemaţiat, în cavitatea toraco- abdominală este prezent un lichid ascitic iar ficatul este hiperemiat. Prin examen histopatologic se observă necroza mucoasei intestinale, incluzii intranucleare acidofile în celulele epiteliului intestinal, infiltraţie limfohistiocitară în corion iar în miocard necroze, miocardită 84
limfohistiocitară, infiltraţii limfogliale difuze sau nodulare în substanţa albă de la baza emisferelor cerebrale şi a cerebelului.
DIAGNOSTIC
Se presupune pe tabloul clinico-morfopatologic şi se confirmă prin examen de laborator. Moartea prin colaps la căţeii foarte mici şi diareea hemoragică gravă la cei de peste 8 săptămâni, sunt elemente foarte importante în diagnostic. În practică, de cele mai numeroase ori aceste aspecte sunt suficiente pentru a institui tratamentul animalelor bolnave. În laborator se face examen prin imunelectronomicroscopie (IEM) pe probe de fecale şi intestin subţire şi se încearcă izolarea virusului pe diverse culturi celulare primare şi adverse de rinichi de câine sau pisică, pulmonare de pisică şi nurcă, fetale, de splină bovină. În culturile celulare, căci nu prezintă rezultat citopatic, virusul se poate evidenţia în mod indirect, prin prezenţa incluziilor specifice intranucleare. Se mai pot folosi tehnicile de HA şi IHA. Diagnosticul diferenţial trebuie confecționat faţă de boala lui Carré, enterita cu Coronavirus, leptospiroză, diverse gastroenterite alimentare şi piroplasmoză.
PROGNOSTIC
În primele două zile de la apariţia semnelor clinice, prognosticul este rezervat. Apoi, pe mărime ce trece timpul, în cazul în care intervenţia medicamentoasă şi tratamentul au fost corect şi în timp aplicate, prognosticul poate fi favorabil.
PREVENIRE
Se vor respecta condiţiile generale de prevenire a bolilor infecţioase, cu accent deosebit pe dezinfecţie, ţinând seama de faptul că virusul este foarte durabil la condiţiile de mediu. Se va evita raportul dintre câini sănătoşi şi alţii, a căror stare de sănătate şi status imun nu sunt cunoscute. La aceste măsuri se adaugă cele imunoprofilactice, folosind vaccinuri vii monovalente sau polivalente, când se urmăreşte prevenirea şi a altor boli frecvent întâlnite la câine. Dintre vaccinurile mixte, cel trivalent se utilizează în profilaxia bolii lui Carré, hepatitei contagioase şi parvovirozei, iar când este tetravalent, mai conţine antigene pentru prevenirea leptospirozei. Ţinând seama de faptul că de cel mai 85
multe ori parvoviroza evoluează concomitent sau după infecţia cu Coronavirusul canin, este recomandată vaccinarea iniţială cu un vaccin bivalent Parvo+Corona.
COMBATERE
În focar animalele bolnave se izolează şi se supun tratamentului iar cele clinic sănătoase se vaccinează sau se revaccinează. Tratamentul trebuie instituit rapid. Prin tratament se urmăreşte combaterea şi prevenirea deshidratării, evitarea eforturilor de a voma, reducerea şi sistarea diareei, susţinerea cordului şi prevenirea unor complicaţii cardiace şi pulmonare, oprirea eventualelor hemoragii ale mucoasei intestinale, protecţia mucoasei intestinale şi a ficatului şi creşterea aportului de vitamine şi minerale cu rol în creşterea rezistenţei faţă de prezenţa virusului şi faţă de alte infecţii secundare.

V3n0m · Trimis: 05/03/2009 15:11 Titlul subiectului:

cel mai bine pt cainii vostri ar fi ca cel putin din 6 in 6 luni sa se efectueze un control complet, sange, toata gama.
_________________
cele mai frecvente boli.prevenire si tratament

cele mai frecvente boli.prevenire si tratament

2 cai frumosh!

hurricaneboy · Trimis: 05/03/2009 17:49 Titlul subiectului:

Teribil de bine venit subiectul...... :clap2:

_________________
cele mai frecvente boli.prevenire si tratament

SpiritStaff · Junior Data inscrierii: 10/Dec/2008 Mesaje: 166

Babesioza

In ultimii ani incidenta acestei boli a luat amploare si de aceea dorim sa venim in susținerea proprietarilor de animale cu informatii utile despre aceasta boala si despre posibilitatile de prevenire a ei.

Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor) –produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida – boli ce afecteaza in de frunte elementele figurate sanguine sau limfoide, atat la mamifere, cat si la pasari. Raspandirea parazitilor este conditionata de dinamica gazdelor lor definitive – anume capusele Ixodidae.

In cazul babesiozei, parazitul – din genul Babesia sau Nuttallia, familia Babesiidae – se fixeaza in eritrocitele organismului parazitat, in numar variabil (1-4 paraziti), imbracand diferite modele si aspecte, in functie de specie (piriformi, bigeminati, inelari).

Parazitul prezinta mai multe specii, in functie de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi – specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni – paraziti ai cainelui, sau la om - Babesia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini.

Ciclul biologic al parazitului prezinta doua faze, in functie de gazda parazitata la un moment dat: in capuse, care sunt gazde definitive, se produc fazele sexuate, iar in organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate.

Babesioza este o boala parazitara destul de grava ce afecteaza diverse specii de mamifere inclusiv omul (este o zoonoza) produsa de un parazit unicelular transmis prin intermediul capuselor care reprezinta gazde definitive si rezervor de babesii in natura.

Este o boala intalnita pe tot globul, in Europa avand caracter sezonier, se intalneste in particular primavara, in lunile aprilie - mai atunci cand activitatea capuselor este maxima.

Mai receptive la aceasta boala sunt animalele tinere, cele malnutrite si bolnave si cele cu imunitate slaba (imunosupresie). Dupa cum am mentionat mai sus, agentii etiologici sunt babesiile, paraziti unicelulari, ce paraziteaza globulele rosii (hematiile).

Contaminarea animalelor se realizeaza transcutanat, in timpul hranirii capuselor infestate, care odata cu saliva, inoculeaza parazitii. Parazitii inoculati trec din plasma pe suprafata eritrocitelor apoi in interiorul acestora unde se hranesc, se multiplica si le distrug trecand apoi la alte hematii.

Ca urmare a proceselor de nutritie si multiplicare a babesiilor rezulta hematii distruse, toxine metabolice si paraziti morti, astfel instalandu-se anemia si o situație toxica grava.

Datorita acestor fenomene intreaga functionare a organismului este perturbata aparand tulburari hepatice si renale grave, tulburari nervoase, tulburari respiratorii si cardiace s.a.

Focarele de infectie in cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezinta infectii latente, si capusele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea – trecerea parazitului de la capusa la animal – se cauzează in momentul hranirii capuselor infectate, prin saliva inoculata transcutanat.

Patogeneza babesiozei este extrem de complexa – boala afectand in mod serios intregul organism.

Parazitul patrunde initial in hematii, se multiplica, secreta diferite toxine metabolice, cauzand astfel liza celulelor rosii, astfel ca in timp se realizează anemia. Alte efecte ale acestor distrugeri masive se pot traduce ulterior si prin spleno- sau hepatomegalie. Ca reactie de aparare a organismului se poate integistra o crestere usoara a tensiunii arteriale, insotita de vasodilatatie si tahicardie.

In cazuri mai severe se pot inregistra edeme perivasculare si leziuni grave in encefal, cu manifestari nervoase, disfunctii hepatice si renale – icter, albuminurie, sau necroze si degenerari in organele afectate, etc.

Semnele clinice ale bolii

Semnele clinice majore care trebuie sa ingrijoreze proprietarul si pentru care trebuie sa se prezinte de urgenta la medicul veterinar sunt: apatia, lipsa poftei de mancare, febra, paloarea mucoaselor (anemia) sau ingalbenirea acestora (icterul), urina de colorit inchisa spre bruna (hemoglobinuria).

Un corp trecut prin boala poate dobandi o imunitate activa – care se poate realiza si in urma administrarii unui vaccin – stare ce dureaza de la cateva luni, la cativa ani. Se mai poate dobandi imunitate si prin inoculare de ser de la animalele trecute deja prin boala – imunitate considerata pasiva.

Moartea animalului in cazul complicarii bolii survine ca urmare a anemiei si toxicitatii grave.

Dintre modificarile anatomopatologice, in functie de forma bolii, putem mentiona: icter, splenomegalie, hepatomegalie, hipertrofie renala, hemoragii gastro-intestinale, edem cerebral (in faza acuta), cahexie, anemie, reducere drastica a musculaturii (faza cronica).

Simptomatologie – perioada de incubatie este de 7-14 zile, boala prezentand diferente clinice in functie de specia afectata.

La caine, forma acuta debuteaza cu apatie, febra, anorexie, icter, anemie, posibile tulburari respiratorii si nervoase (crize tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea se poate produce la 5-10 zile de la imbolnavire. In forma cronica, care persista timp de cateva saptamani, se inregistreaza anemie si slabire accentuata.

Diagnosticul se stabileste in functie de datele epidemiologice, datele clinice, leziunile prezente in unele organe (splina, ficat, miocard, rinichi), examen microscopic (frotiuri din sangele periferic), examen serologic sau diagnostic terapeutic (prin medicatie corespunzatoare si obtinerea unor rezultate pozitive).

La animalele tinere prognosticul este favorabil.

Tratamentul babesiozei

Mentionam ca eficacitatea tratamentului depinde de momentul interventiei, astfel incat, cu cat pacientul este tratat mai din timp, cu atat sansele de vindecare cresc. Pronosticul este rezervat sau grav mai ales in formele acute si la animalele in varsta sau cu imunitate slaba, moartea survenind in scurt timp (4 - 5 zile) de la aparitia semnelor clinice.

Este bine de stiut ca tratamentul este dificil, de lunga durata si foarte costisitor. Acesta consta in instituirea unei medicatii specifice, asociata cu un tratament de sustinere si chiar hemotrasfuzie.

Tratamentul babesiozei este complex, si se asociaza in general cu un regim nutritiv dietetic, cum ar fi si cu conditii deosebite de igiena.

La caine se administreaza Berenil, (sol. 7%, 3 mg/kg, intramuscular), Imidocarb (Imizol) (sol. 12%, 6 mg/kg, subcutan), Acaprin (sol. 0,5%, 0,2 mg/kg, subcutan), Lomidine (4 mg/kg, intramuscular).

Prevenirea babesiozei

Profilaxia bolii se realizeaza prin controlul preventiv si descapusarea animalelor, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adapostul animalului, adăugarea tratamentelor acaricide, etc.

Avand in vedere riscurile majore pe care le prezinta aceasta boala atat la om cat si la animale, dorim sa insistam asupra mijloacelor de preventie a acestei boli.
Astfel, orice proprietar responsabil de animale de companie (caine sau pisica) trebuie sa se prezinte periodic (obisnuit lunar) la medicul veterinar pentru o consultatie de rutina.

In urma consultatiei, medicul va aprecia starea de sanatate a animalului si va efectua toaleta lunara si deparazitarea interna si externa dupa caz. Inca de la primele consultatii medicul veterinar va va informa despre importanta si necesitatea deparazitarii externe si interne in mentinerea sanatatii animalului dumneavoastra.

Primul pas in prevenirea Babesiozei este deparazitarea externa regulata a animalului, cu articole adecvate si recomandate de medicul veterinar.

p.s. avand in vedere ca aceasta boala se raspandeste prin intermediul capuselor iar de acum incepe caldura si perioada cand apar parazitii externi,care credeti ca este cel mai bun produs întrebuințat pt deparazitarea externa a companionilor nostri?voi ce ati folosit pana acum?

brunelu · Senior Data inscrierii: 20/Iul/2008 Mesaje: 2006

cine e din iasi sau din apropiere si doreste o astfel de investigatie poate sa mearga la medicina veterinara unde cunosc cativa medici f buni si va pot pune in legatura!cum a zis si V3n0m din 6 in 6 luni ar fi extrem da si o data pe an e bine! cei interesati sa ma contacteze si am sa va ajut cu cea mai mare placere!!!

hurricaneboy · Trimis: 17/03/2009 20:26 Titlul subiectului:

Eu de ani de zile folosesc parakill....frontline am folosit si am dat capuse de pe el de parca nici nu ar fi fost dat.....Recomand produsul,e romanesc si f bun.Si pret ok.

Parakill-ul il aplic pem blana la fel ca orice alta substanta din gama cu rapel la 14 zile o data la 3 luni
_________________
cele mai frecvente boli.prevenire si tratament

stegulakee · Vizitator

na io am auzit de advantix ca e miez, de parakill nu am auzit, o sa ma interesez.

mariaisfs · Trimis: 04/04/2009 13:46 Titlul subiectului:

si mie mi s-a prescris parakill... dar nu am luat... nu mi s-a parut cine stie ce.... in schimb i-am luat de la men for san... un fel de lotiune...dar nu pot sa imi dau seama daca e bun...pt ca al meu nu se scarpina...am observat piscaturi la mine ....
In schimb am alta problema... acum un an si jumatate.. in primavara..... a facut nishte bubite la coate... de genu...nishte pete micute..ca niste bube..cu epidermă aspra... zici ca e batran... am fost la doctor mi-a zis sa nu imi fac griji..nu mi-a explicat despre ce e vorba..a zis ca nu e grav..mi-a dat un praf sa il dau si mi-a zis sa nu`l mai bag in dunare.... in fine i-au disparut..acum i-au aparut din nou... si a intrat anul asta in dunare extrem de putin..cat sa bea apa..dar el cum e vitel s-a bagat si cu picioarele... stiti cam despre ce e vorba? as vrea sa nu`i mai apara... imi e frica sa nu i se intinda.....am vazut un catel care avea pe posterior de spuneai ca a fost ars... :-s

Beriadanwen · Trimis: 05/04/2009 12:49 Titlul subiectului:

Du-l la un veterinar si roaga-l sa-ti faca un examen de piele. Ia o mostra din bubitele de pe coatele cainelui ( razuie cu o lamela de sticla , nici nu simte cainele ) si ii face un test sa vada daca e intr-adevar o exema sau ce e. As putea sa-ti recomand creme si din astea , dar ma abtin pentru ca daca e ceva gen exema , ii poti face mai rau cu creme decat mai bine.
Multa sanatate !
_________________
Properly trained, a man can be dog's best friend. ~Corey Ford
cele mai frecvente boli.prevenire si tratament

mariaisfs · Trimis: 05/04/2009 12:56 Titlul subiectului:

multumesc. cand am fost anu trecut mi-a zis ca e exema... din cauza dunariii... si ce e drept ca intrase in dunare atunci...acum iar s-a balacit putin si i-au aparut cateva...dar o sa`l duc... sa imi dea ceva sa nu`i mai apara..
_________________
There is no psychiatrist in the world like a puppy licking your face.